fotografia cu bocancii în care-ai făcut cotul Donului/ rezistând
să nu-i mănânci/ de foame
când te-ai întors acasă ai desprins cu zgomot
din grinda putredă a memoriei
secera și ciocanul
le-ai zvârlit asemenea unor bobârnace
direct în burduhanele fabricilor de ceață
primind pentru asta 20 de ani la Canal
eu
cetățenie de orfan

să fii cuminte mi-ai spus la plecare
și s-o asculți pe mă-ta
n-am ascultat-o
am ascultat în schimb Europa liberă
acopeream astfel play back-ul local patriotic

acum când mă uit în oglindă
sunt mai bătrân decât tine
și mai naiv
nu te gândi c-am lăsat timpul gol
sau c-am dormit sub țipătul străzii
m-am strecurat prin inflația nopții
în minte cu imaginea bocancilor tăi
jupuiți
voiam să prind chiar și cel din urmă răsărit
soarele meu se făcuse însă un titirez zglobiu
îmi aluneca pe sub nori
și nu l-am prins

ce să-ți mai spun
lumea în care mă mișc e un robot cu circuite
încurcate și borne fragile
Pokrovsk Donbas Harcov Zaporojie

avem atâtea canale diferite de ceea ce știi tu
unde ne săpăm unii pe alții